Ajunul Crăciunului reprezintă ultima zi din Postul Nașterii Domnului, care începe pe 15 noiembrie și se încheie pe 24 decembrie, zile consacrate postului și pregătirii spirituale. Potrivit crestinortodox.ro, această zi este marcată prin rugăciuni, post aspru și tradiții specifice care anunță Nașterea Domnului și păstrează vii obiceiuri vechi în comunitățile rurale.
👉 Obiceiuri tradiționale în mediul rural de Ajunul Crăciunului
În mediul rural, Ajunul Crăciunului este însoțit de obiceiuri transmise din generație în generație, care au o simbolistică aparte. Gospodinele pregătesc covrigi și colaci cu forme ce amintesc de mâna Crăciunesei, un personaj legendar ce ar fi ajutat-o pe Maica Domnului la nașterea Pruncului și care, conform tradiției, a fost pedepsită prin tăierea mâinilor.
Turtele numite „scutecele Domnului” sunt de asemenea preparate, fiind stropite cu apă călduță și îndulcite, apoi presărate cu nucă măcinată sau semințe de cânepă. Casele sunt curate și împodobite cu plante precum busuioc, mentă sau levănțică, acestea fiind considerate aducătoare de noroc și belșug. Coșurile sunt măturate, iar cenușa sau funinginea adunate sunt aruncate în grădină pentru a asigura recolte bogate.
👉 Ritualuri liturgice și simbolurile mesei de Ajun
Ajunul Crăciunului se caracterizează prin post aspru, iar în această zi se citesc „Ceasurile Împărătești” și se săvârșește Liturghia Sfântului Vasile cel Mare unită cu Vecernia, unde sunt amintite profețiile vechi-testamentare despre Nașterea Domnului. Nașterea Mântuitorului este vestită și prin colindatul copiilor și tinerilor care primesc daruri de post, precum nuci și covrigi, pentru a respecta sfârșitul postului abia după Sfânta Liturghie din ziua de Crăciun.
Masa din seara de Ajun este încărcată de simboluri: pe masă se pune un colăcel cu un cuțit înfipt, iar pâinea este ascunsă sub masă, iar grâul sub fața mesei, toate acestea având menirea să aducă belșug și rod bogat. Masa se lasă întinsă toată noaptea, iar focul din vatră nu se stinge, pentru a simboliza deschiderea cerurilor în noaptea de Crăciun și ascultarea rugăciunilor spuse la miezul nopții.
Ajunul este însoțit de numeroase superstiții și obiceiuri menite să asigure sănătate, noroc și belșug. Este recomandat ca toate lucrurile împrumutate să fie aduse acasă până în această zi pentru a evita pierderile în anul următor. Fetele nemăritate țin post cu speranța că își vor visa ursitul în noaptea de Crăciun, iar preotul este rugat să rămână mai mult pentru ca pețitorii să nu întârzie.
În regiunile Muntenia, Oltenia și Banat, gospodinele pregătesc un aluat special pentru a proteja animalele de deochi, asigurându-le sănătate și productivitate în anul următor. Diverse practici cu mere și nuci sunt utilizate pentru a afla norocul sau starea de sănătate, iar purtarea încălțămintei noi în ziua de Ajun este considerată o posibilă aducătoare de ghinion.
