Fizicianul Ștefan Vencov: destin în știință și în învățământ

Vencov a efectuat cercetări în spectroscopie moleculară, inclusiv luminescența vaporilor de hidrocarburi ciclice și absorbția în infraroșu a diverșilor compuși; a colaborat cu D. Ștefănescu, D. Bârcă Gălățeanu și alți cercetători. Conform opiniabuzau.ro, detalii despre această perioadă apar în publicațiile locale.

Ștefan Vencov s-a născut la 17 noiembrie 1899 în Buzău și a murit la 8 septembrie 1955. A parcurs studiile din orașul natal până la bacalaureat în 1918, apoi a continuat la București, unde a obținut licența în științe în 1922. În 1925 a plecat la Paris pentru perfecționare.

În 1923 și-a susținut la Sorbona teza de doctorat intitulat „Descărcări prin șoc electronic în hidrogen”, sub îndrumarea profesorului Aimé Cotton. Această lucrare a marcat începutul activității sale în domeniul opticii.

Întors în România, a devenit asistent și apoi șef de lucrări la Laboratorul de Optică din București. A urcat în funcții la Institutul Politehnic, devenind profesor de Fizică Tehnică și, în 1951, rector. În 1948 a fost ales membru corespondent, iar în 1952 membru titular.