O zonă din judeţul Buzău a reuşit să se folosească de resursele naturale pentru a se promova turistic şi, implicit, să contribuie la dezvoltarea comunităţilor locale, scrie „Ziarul Financiar”. Buzăul este o zonă în care se întâlnesc trei plăci tectonice care au contribuit la diversitatea zonei şi au generat numeroase fenomene spectaculoase din punct de vedere geologic, însă acest lucru nu a fost foarte mult pus în valoare până la iniţiativa programului Ţinutul Buzăului. Pornind de la resursele naturale ale judeţului a apărut Geoparcul UNESCO Ţinutul Buzăului, care cuprinde 18 comune din zona de deal şi de munte din nord-vestul judeţului, unde locuiesc circa 40.000 de persoane. Geoparcul atestat UNESCO a fost creat pentru conservarea, promovarea şi valorificarea resurselor naturale, dar şi a valorilor de patrimoniu cultural şi istoric. Scopul acestui proiect geoparc este susţinerea dezvoltării sociale şi economice a comunelor având la bază principiul dezvoltării durabile. Programul a primit oficial statutul de Geoparc Internaţional UNESCO în 2022. Totuşi, chiar şi înainte de acest moment, Asociaţia Ţinutul Buzăului, care coordonează acest program, a avut diferite proiecte pentru dezvoltarea şi promovarea zonelor, ţinând cont atât de protejarea siturilor naturale, cât şi de atragerea turiştilor şi dezvoltarea comunităţilor locale. „Noi am început să promovăm zona încă din 2013 şi în jurul datei de 1 mai 2014, în Poiana Cozian şi Nucu, unde sunt aşezările rupestre, ne-am trezit cu 20 de maşini şi 200 de oameni care făceau grătare în poiană, ceea ce a fost şocant, motiv pentru care a trebuit să oprim promovarea doi ani”, povesteşte Răzvan Gabriel Popa, director executiv al Asociaţiei Ţinutul Buzăului. Promovarea a fost oprită pentru a se putea organiza asociaţia, împreună cu autorităţile locale, astfel încât maşinile să nu mai ajungă în poiană, tocmai pentru a proteja natura în vederea unei dezvoltări sustenabile. „Am făcut o parcare la un kilometru şi jumătate de poiană şi am dat o opţiune economică vizitatorilor. Dacă am fi zis să nu urce, ei ar fi urcat oricum şi atunci am gândit această opţiune. Dacă opreau maşina în parcarea amenajată de jos era gratuit, dacă urcau în poiană cu maşină plăteau 250 lei parcarea. Aşa turiştii nu au mai urcat cu grătarele şi boxele în poiană”, explică el. Acesta este unul dintre exemplele care nu doar că ajută la dezvoltarea turismului în zonă, dar se poate face şi având în vedere principiul sustenabilităţii. Un alt exemplu de zonă care a devenit cunoscută datorită promovării unor obiective turistice naturale, ignorate până atunci, este în satul Ulmet din comuna Bozioru, unde se află şi Trovanţii, forme naturale care au apărut în urma unor procese de cimentare formate de nisipurile depuse într-o deltă preistorică care se afla în acea zonă. După promovarea obiectivului, mulţi turişti au încercat să ajungă cu maşinile aproape de trovanţi, care se află pe un deal, trecând prin satul cu străduţe înguste. „Am zis să facem un management, să facem parcarea jos la drumul judeţean şi punem un semn interzis cu excepţia riveranilor, iar oamenii să urce un kilometru pe jos. Iar asta rezolvă două probleme, una faptul că un trafic de maşini crea probleme în sat, iar oamenii nu beneficiau deloc de acest trafic. Dacă omul vine cu maşina, el nu se opreşte. Când oamenii au început să meargă pe jos prin sat, sătenii au început să vândă diferite produse făcute în casă, iar barurile au început să adauge şi alte produse”, explică el. Trovanţii fac parte dintr-o arie protejată şi, iniţial, banii nu rămâneau în administrarea autorităţilor locale, ci mergeau la nivel central, fiind vorba la început de arie protejată de interes naţional. Aceasta este una dintre problemele ariilor protejate de interes naţional din România. „Avem un obiectiv foarte interesant, Vulcanii Noroioşi, într-una din cele mai sărace comune din România pentru că banii nu rămân în comunitatea locală. Legislaţia oferă o mică oportunitate, anume aria protejată de interes local în care faci o documentaţie ştiinţifică şi o declarăm împreună cu comunităţile, prin hotărâre de consiliu local, arie protejată de interes local”, explică el. Cu astfel de portiţe legislative, comunităţile pot beneficia de avantajele de a avea o arie protejată în zonă care poate atrage turiştii. Comuna Bozioru beneficiază astăzi de banii pe care îi atrag Trovanţii, exemplu replicat şi la Beciu, unde sunt vulcani noroioşi. „Nu am date mai recente, dar înainte de COVID, Primăria Bozioru încasa din 2.000 de lei din taxe şi impozite pe lună, nu încasează mai mult acum pentru că abia au apărut businessuri şi vor începe să încaseze mai mult. Din aria protejată încasa 20.000 de lei pe lună, adică de zece ori mai mult decât din taxele şi impozitele locale”, povesteşte Răzvan Gabriel Popa. Acestea sunt doar câteva exemple privind schimbările pe care le pot aduce astfel de iniţiative. Programul geoparcului reprezintă un parteneriat publicat-privat între comunităţile locale, Consiliul Judeţean şi Asociaţia Ţinutul Buzăului, iar fără una dintre părţile implicate, schimbările nu s-ar putea produce. „Ca să poţi construi un astfel de teritoriu, ai nevoie de administraţia locală, ei îţi dau credibilitate la nivel local şi te ajută logistic şi îţi deschid nişte uşi, inclusiv să ofere un suport financiar. Ceea ce putem face noi ca asociaţie într-o lună nu pot face ei, noi facem de zece ori mai rapid pentru că avem libertatea de a ne mişca fără tot aparatul birocratic în spate”, spune Popa. Povestea acestui proiect a început încă din 2007, iniţiat de Consiliul Judeţean Buzău în parteneriat cu Universitatea din Bucureşti. Până în 2013, programul nu a înregistrat progrese până când s-a format echipa oficială a Geoparcului Ţinutul Buzăului, formată din membri ei Asociaţiei Ţinutul Buzăului, moment în care programul a început să adune atât finanţări, cât şi să implementeze diferite proiecte. Abia în 2022, a fost recunoscut în mod oficial statutul de Geoparc Internaţional UNESCO şi caracterul de teritoriu cu resurse naturale şi culturale de importanţă internaţională. Din 2007 şi până în prezent, programul a ajutat la dezvoltarea turismului în zonă, iar de la doar patru cazări în urmă cu aproape două decenii, astăzi sunt deja 26 de pensiuni şi încă patru care urmează a fi deschise. Deşi creşterea nu e spectaculoasă, lucrurile se mişcă în direcţia bună. Mai mult, între timp, au apărut şi nouă geosituri, opt muzee, zece parcuri tematice sau trasee de hiking, dar şi multe alte facilităţi precum materiale de promovare, cât şi parcări sau centre informaţionale. De promovare şi de apariţia unor noi afaceri nu beneficiază doar comunele parte din geoparc, dar şi tot restul Buzăului. Ţinutul Buzăului, deşi e format doar din 18 comune, e un adevărat brand al judeţului, iar efectele se transmit ca printr-o undă şi se resimt şi în alte zone din judeţ. Însă turismul este una dintre şansele zonelor rurale sau în micile oraşe din ţară. „Comunismul a stricat tot lanţul economic local şi apoi a apărut dezagregarea socială. Într-o comunitatea în care nu se întâmplă nimic, nu ai viaţă socială, pleci pentru că te plictiseşti şi asta, de multe ori, este mai importantă decât partea economică. Cred că turismul creează ambele posibilităţi, o posibilitate economică şi efervescenţă în comunitate, ceva se întâmplă şi ai ceva de făcut”, adaugă Răzvan Gabriel Popa.