Coeficientul de inteligență (IQ) este un subiect care stârnește dezbateri aprinse, mai ales în epoca digitală. Dar ce înseamnă cu adevărat IQ-ul? Și cât de fiabile sunt testele care îl evaluează? Testele de IQ au devenit omniprezente – fie în dezbateri academice, fie sub formă de chestionare gratuite pe internet. Proiectul unei hărți globale a IQ-ului a provocat un val de polemici în 2019, iar în prezent se discută despre scăderea nivelului de inteligență în era digitală. Însă întrebările esențiale rămân: ce măsoară de fapt un IQ test? Și ce semnificație au aceste scoruri? Prima „scară metrică a inteligenței” a fost creată în Franța la începutul secolului XX de psihologul Alfred Binet. Ministerul Instrucțiunii Publice i-a cerut un instrument pentru a detecta copiii cu dificultăți școlare. Inspirat de propriile observații asupra fiicelor sale, Binet a emis ipoteza că inteligența poate fi evaluată prin raționament, memorie și înțelegere. Astfel, a dezvoltat teste adaptate fiecărei grupe de vârstă. De exemplu, un copil de 3 ani va spune ce vede într-o imagine, unul de 8 ani o va descrie, iar unul de 12 ani va începe să o interpreteze. Modelul său a stat la baza primului test standardizat de IQ, prin introducerea raportului dintre vârsta mentală și cea cronologică, înmulțit cu 100. Dacă un copil de 10 ani rezolvă sarcini de nivelul celor de 12 ani, IQ-ul său este de 120 (12/10 × 100). Un IQ test evaluează performanțele unei persoane raportate la cele ale grupului său de vârstă. Testul Stanford-Binet a fost considerat de referință în anii ’60–’70, dar a fost ulterior completat de alte instrumente, precum WAIS (Wechsler Adult Intelligence Scale) pentru adulți și WISC (Wechsler Intelligence Scale for Children) pentru copii. Astăzi, testele IQ rămân singurele instrumente capabile să măsoare „inteligența generală” într-un mod standardizat și predictiv. Totuși, ele acoperă doar o parte a abilităților cognitive – în special cele verbale, logico-matematice și spațiale – fără a lua în calcul creativitatea sau aptitudinile artistice. Multe persoane apelează la testele de IQ online pentru a-și satisface curiozitatea. Totuși, rezultatele obținute astfel nu au valoare clinică. Fără interpretarea unui psiholog specializat, aceste scoruri pot induce în eroare. Așa cum sublinia și Alfred Binet: „Testul nostru nu este o mașină care imprimă greutatea pe un bilet, ca un cântar de gară.” Dacă dorești să îți testezi capacitățile cognitive într-un mod rapid și accesibil, poți încerca o versiune gratuită și adaptată în limba română pe test-qi.ro. Noțiunea de inteligență este și astăzi intens discutată în mediul științific. Ea acoperă o varietate de aptitudini, ceea ce face dificilă definirea sa unică. În cercetările din neuroștiințe, testele IQ nu sunt folosite pentru a măsura inteligența propriu-zisă, ci ca un criteriu de selecție a participanților (alături de vârstă, gen, nivel educațional etc.). În secolul XX, scorurile IQ au înregistrat o creștere lentă dar constantă în țările industrializate, datorită alfabetizării și creșterii nivelului educațional. Acest fenomen este cunoscut drept efectul Flynn. Totuși, din anii 2000, se observă o stagnare și chiar o ușoară regresie a scorurilor în mai multe țări. Acest declin deschide dezbaterea privind relevanța comparării IQ-urilor între persoane provenind din medii culturale extrem de diferite.