La doi ani după ce barajul Nova Kahovka a fost distrus în Ucraina, natura a pus din nou stăpânire pe pământurile care cândva formau fundul celui mai mare mare lac de acumulare de pe râul Nipru, transformând întreaga regiune într-un „mare experiment natural în desfășurare”. Uriașa pădure care a renăscut spectaculos pe locul fostului rezervor ar putea, însă, să dispară la fel de repede cum a apărut, relatează The Guardian. La extremitatea sudică a celei mai mari insule fluviale din Europa a apărut o nouă priveliște vastă și neașteptată. De pe vârful unui perete stâncos de pe insula Hortiția se poate vedea privind în jos o mare de sălcii tinere care se leagănă în vânt și lagune limpezi în care se oglindește peisajul înconjurător. Unii copaci au deja mai mulți metri înălțime, însă este o pădure tânără. Cu doar câțiva ani în urmă, tot ce se vede azi aici se afla sub apă. „Aceasta este Veliki Luh – Marea Pajiște”, a spus Valeri Babko, un fost profesor de istorie și veteran de armată, stând pe malul fostului rezervor în dreptul satului Malokaterinivka. „Este un teren antic, mitic din folclorul ucrainean. Gândiți-vă la toți acei cazaci care galopau prin văile lui atât de dens împădurite încât soarele abia reușea să străpungă [vegetația]”, a povestit Babko. Acel peisaj istoric a dispărut în 1956, atunci când Uniunea Sovietică a terminat construcția barajului și hidrocentralei Kahovka, iar întreaga regiune a fost inundată. Ceea ce a fost odată leagăn al culturii și biodiversității a devenit un lac de acumulare, iar ecosistemul plin de viață a fost îngropat sub apă. În 2023, apa a fost folosită ca o armă: barajul Nova Kahovka de pe râul Nipru, aflat sub controlul forțelor rusești, a fost aruncat în aer. Rusia neagă că ar fi făcut acest lucru. Regiunile aflate în aval față de baraj au fost inundate, apa și sedimentele distrugând mai multe sate și omorând zeci sau chiar sute de oameni. Aproape un milion de oameni au pierdut principala lor sursă de apă potabilă. La doi ani după dezastru, soarta rezervorului este încă una incertă. Oamenii de știință spun că ceea ce s-a întâmplat aici reprezintă atât o „întoarcere la viață” pentru ecosistem și animale sălbatice, cât și o „bombă cu ceas” imprevizibilă și potențial toxică. Imediat după bombardament, lacul de acumulare Kahovka arăta ca un deșert plin de noroi uscat și crăpat. Acum, plantele cresc atât de abundent încât ai avea nevoie de o coasă pentru a traversa regiunea. Dincolo de rămășițele organismelor acvatice care au trăit cândva în lac se găsește o mare de copaci tineri care se întinde dincolo de orizont și înspre centrala nucleară Zaporojie, care a fost ocupată de trupele ruse. Întregul fost rezervor, acoperit acum de vegetație, avea o suprafață de peste 2.150 de kilometri pătrați – mai mare decât orașul New York și cele cinci cartiere ale sale. Ecosistemul Niprului inferior nu doar că își revine, dar chiar evoluează, potrivit ultimului raport al Grupului de lucru privind consecințele de mediu ale războiului din Ucraina (UWEC). Fostul lac de acumulare s-a umplut acum de sălcii, plopi și zone umede uriașe. Au reapărut sturionii, o specie în pericol critic de dispariție, în apele râului și mistreți și alte mamifere în păduri. Există și semne ale unei regenerări spontane a naturii pe o întindere uriașă de luncă inundabilă. „Asistăm la apariția unui sistem uriaș de păduri inundabile naturale”, a spus Oleksii Vasiliuk, șeful Grupului ucrainean pentru conservarea naturii și coautor al unui raport întocmit în 2025 despre lacul Kahovka pentru UWEC. „Nu este un proiect organizat. Pământul însuși se întoarce la viață.” Aproximativ 40 de miliarde de noi arbuști au apărut de când barajul a fost distrus, ceea ce ar putea duce la formarea celei mai mari păduri inundabile în zona de stepă a Ucrainei, arată raportul. Pentru Ucraina, Marea Pajiște reprezintă și o ocazie bună de a atrage noi fonduri pentru reconstrucția țării. „Restaurarea ecosistemelor naturale de apă dulce de-a lungul unei întinderi de 250 de kilometri pe Niprul inferior ar putea fi cel mai mare proiect de acest gen în Europa”, a spus Eugen Simonov, coordonator internațional al organizației Râuri fără frontiere. Recuperarea naturii nu este, însă, garantată. O mare parte din fostul lac de acumulare rămâne inaccesibilă din cauza bombardamentelor și a terenului minat. Contaminarea chimică și cu metale grele este o îngrijorare tot mai mare pentru cercetători. În următorii cinci ani, 80% din ecosistemul original care s-a pierdut odată cu construcția barajului se va reface, iar biodiversitatea zonei de luncă inundabilă își va reveni semnificativ în doar doi ani, potrivit unui raport publicat în revista Science. Dacă i se va permite să se regenereze, Kahovka ar putea deveni una dintre cele mai mari ecosisteme continue de apă dulce din Europa, rivalizând chiar și cu Delta Dunării la capitolul importanței ecologice. Noua pădure, însă, ar putea dispărea la fel de repede precum a apărut. „Dacă barajul hidroelectric va fi reconstruit, această pădure tânără și toate organismele pe care le susține acum se vor pierde din nou”, a avertizat Vasiliuk. Compania energetică de stat Ukrhidroenergo a anunțat deja că intenționează să reconstruiască hidrocentrala Kahovka. Pentru unii oficiali, acest lucru reprezintă o întoarcere la normalitate. „Reconstruirea barajului în felul în care era nu ar fi o recuperare, ci un enorm ecocid”, a spus Vasiliuk. „Ar distruge o pădure tânără și spontană înainte să avem măcar șansa să o înțelegem.” „Dacă Ucraina alege să protejeze Veliki Luh, nu va salva doar un peisaj, ci va alege să creadă în propriul ei viitor”, a spus și Simionov. Pentru oamenii care trăiau în zonă, distrugerea barajului a fost un dezastru, dar din punct de vedere științific, acesta este un eveniment foarte rar, potrivit ecologului Oleksandra Șumilova. „Cum poate fi restabilit un ecosistem? Este un mare experiment natural. Și este în continuă desfășurare.”