Cârciuma din zona Gării Buzău care a aparţinut, în perioada noiembrie 1894 – noiembrie 1895, dramaturgului Ion Luca Caragiale, imobil declarat monument istoric, a fost scoasă la vânzare, acolo funcţionând de-a lungul timpului ultima covrigărie cu cuptor pe tule de pământ. Imobilul numără cinci camere, un beci domnesc cu boltă, în suprafaţă de 60 de metri pătraţi şi, în ciuda vârstei sale, are dotări în pas cu vremurile moderne. „Proprietar. Preţ 315. 000 de euro. 5 camere la nivel de pensiune (cu toate dotările) + 2 spaţii comerciale. Spaţiu comercial P+1+M cu amprenta la sol de 110 mp. Clădirea are şi beci domnesc cu bolta în suprafaţă de 60 mp. La parter sunt 2 spaţii comerciale (cu clienţi în acest moment). La etajul 1 sunt 2 dormitoare dotate cu baie proprie + 1 garsonieră (cameră +chicinetă+baie) + cameră tehnică. La mansardă sunt 2 camere, fiecare cu baia ei. Toate camerele sunt dotate cu aparate de aer condiţionat, sunt echipate la nivel de pensiune. Acoperişul este izolat pe interior cu spumă. Ferestrele au două rânduri de termopan, pentru a asigura liniştea interioară”, informează proprietarul în anunţul de vânzare. De-a lungul timpului, clădirea a adăpostit o covrigărie care folosea o tehnică veche pentru producerea covrigilor, prin intermediul cuptoarelor pe tule din pământ. „A fost şi ultima covrigărie cu cuptor pe tule de pământ care a funcţionat până în jurul anului 2015. Din 2003 o au părinţii mei, aici a funcţionat o covrigărie în perioada aceasta, de fapt, acolo a funcţionat în acest regim cam din anul 1997”, a declarat, pentru „Agerpres”, proprietarul imobilului, Valentin Radu. Istoria imobilului este însă strâns legată de marele dramaturg român I. L. Caragiale, care a deţinut-o pentru o scurtă perioadă de timp, şi în care a funcţionat restaurantul gării. „În , G. Călinescu scrie: . Că voia să ofenseze, astfel, societatea, rămâne de discutat, din moment ce , cum recunoaşte acelaşi G. Călinescu. După ce deschise şi închise, la fel de repede, berăria din Gabroveni (1893), în martie 1894, Caragiale e la Iaşi unde se interesează . Nu reuşi la Iaşi, dar deschise din nou pe strada Sf. Nicolae – Şelari nr. 2 din Bucureşti. Ghinionist cum se considera, nici aceasta nu îi fu de prea mare ajutor. Aşa ajunse, plin de speranţe, în toamna anului 1894 la Buzău, unde concesionă restaurantul gării”, scrie publicistul buzoian Nicolae Peneş în cartea „I. L. Caragiale comersant la Buzău”. Pentru presa locală a vremii, sosirea lui I. L. Caragiale la Buzău a reprezentat un eveniment semnificativ. „Se ştie cu certitudine că, în noiembrie 1894, Caragiale era la Buzău. Evenimentul era astfel comentat în presa locală: , , , . Nu spunea Caragiale cu nonşalanţă şi unor prietenilor că îşi deschide prăvălie?”, mai notează scriitorul buzoian. Şederea la Buzău a marelui dramaturg a fost de scurtă durată, între 15 noiembrie 1894 şi 15 noiembrie 1895, şi s-a încheiat printr-un faliment şi câteva poliţe de achitat. „Dacă data concesionării e sigură (15 noiembrie 1894, n. r. ), cea a renunţării la contractul respectiv a stat aproape un secol sub semnul incertitudinii (…) Pornind de la ideea că în orice afacere serioasă, cum era şi cazul concesionării unui restaurant, părţile operează pe bază de contract în care înscriu data, durata şi condiţiile concesionării <şi întrucât cea a lui Caragiale s-a soldat cu pagubă>, după cum precizează Şerban Cioculescu, înţelegem că şederea dramaturgului la Buzău trebuie socotită de la 15 noiembrie 1894 până la 15 noiembrie 1895, ne sugerează Gabriel Cocora (. . . ) Deşi presa locală îi face o oarecare publicitate, afacerea va merge din ce în ce mai prost. De altfel, în penultima lună a anului 1895, Caragiale va abandona restaurantul gării din Buzău în valoare de aproape şase sute de lei (…), cărora li se adaugă încă una, emisă de acelaşi Tribunal în luna iulie 1985, în valoare de 200 de lei”, scrie Nicolae Peneş în cartea sa. Imobilul în care a funcţionat restaurantul este declarat monument istoric, astfel încât, înainte de a fi vândut, Ministerul Culturii va trebui să îşi exercite dreptul de preempţiune. „Este vorba despre un monument istoric. Va trebui să exercite ministerul, primăria dreptul de preempţiune. Nu avem nicio solicitare până la acest moment în sensul acesta. Dacă proprietarul găseşte un eventual cumpărător, înainte de a-şi perfecta actele la notariat, vine, ne exercităm dreptul de preempţiune, noi şi autoritatea locală. Dacă nu este exercitat dreptul de preempţiune, proprietarul poate să pună la vânzare imobilul eventualului cumpărător”, a declarat, pentru „Agerpres”, directorul Direcţiei pentru Cultură a Judeţului Buzău, Constantin Căţoi. „În această casă a locuit Ion Luca Caragiale între 1894-1895”, se poate citi pe unul dintre pereţii clădirii.