Un stadion modest în Gibraltar. Lincoln Red Imps, o echipă semiprofesionistă, joacă cu inima, transpiră pentru fiecare duel. Oaspeții, Steaua Roșie Belgrad, vin cu gândul că va fi o simplă formalitate. Steaua Roșie a câștigat deplasarea din Gibraltar, însă partida va intra în folclorul fotbalistic din cu totul alt motiv. S-a terminat 1-0 pentru sârbi din cauza unei linii de offside trasată de VAR, un sistem de arbitraj video introdus ca soluție universală pentru „dreptate”, dar care a ajuns să provoace mai multă frustrare decât încredere. S-o spunem pe șleau: s-a tras o linie de offside strâmbă. La propriu. La golul sârbilor, linia trasată de VAR pare desprinsă dintr-un joc video prost calibrat. Cu riscul blasfemiei, Diego ar fi tras linii mai drepte. Nici măcar nu respecta perspectiva terenului. Dacă așa arată „tehnologia de top”, mai bine revenim la fluierul și steagul de odinioară. Cel puțin atunci știam că arbitrul e om și mai greșește. Dar în 2025, se greșește cu precizie milimetrică. Și, ciudat, mereu în favoarea celor mari. VAR, acest panaceu al „corectitudinii”, a devenit o unealtă de manipulare elegantă, înfășurată în grafice și unghiuri ciudate. O tehnologie care, sub pretextul „clarității”, bagă fotbalul într-o ceață tot mai groasă. Pentru echipe mici precum Lincoln, astfel de „decizii” sunt mai mult decât frustrante, sunt un mesaj clar: în Europa, fotbalul se joacă, dar nu se câștigă întotdeauna pe teren. Dar să revenim la Lincoln – Steaua Roșie. Un meci care nu va intra în istorie, dar ar trebui. Nu pentru calitatea fotbalului, ci pentru calitatea grotescă a deciziei VAR. Când o echipă modestă este pedepsită de o linie oblică trasată la întâmplare, întrebarea e simplă: cine ține creionul și echerul în mână? Pentru că astfel de inovații tehnice par mai degrabă un instrument de control decât al echității. Iar atâta vreme cât deciziile controversate sunt tolerate, scuzate sau ignorate, fotbalul rămâne captiv într-un sistem în care adevărul se vede doar în reluare. Dacă ni-l mai arată cineva.