Mihai SĂLCUȚAN Fără nicio îndoială, „Gutenberg Museum” din Mainz este unul dintre cele mai fascinante muzee ale continentului european, cu renume mondial binemeritat. Impresionantul complex muzeal prezintă contribuția adusă de germanul Johann Gensfleisch zum Gutenberg (1400-1468) la dezvoltarea tehnologiei tiparului care a schimbat fundamental lumea. Fiu al unei familii bogate a Mainz-ului de pe Rin (tatăl era aurar și bătea monedă), Johann era metalurgist și bijutier când s-a asociat cu alte trei persoane, din care unul era proprietarul unei mori de hârtie, pentru punerea în practică a unor proiecte industriale concepute de el. Din actele unui proces purtat în anul 1439 reiese că „secretele de fabricaţie” se refereau la trei lucruri total diferite: şlefuirea metalelor preţioase, fabricarea oglinzilor şi la „un nou meşteşug”, care folosea „bucăţi” de plumb tăiate şi turnate în matriţe şi dispozitive de presare. Pentru a face rost de banii necesari s-a asociat ulterior cu bancherul Johann Fust, precum şi cu ginerele acestuia, Peter Schoffer, copiist şi caligraf, fost student la Universitatea din Paris. Presa fixă, în care foile de hârtie erau strânse între blocuri de lemn pe care fuseseră gravate textul și/sau ilustrațiile, a fost inventată în China de Bi Sheng între anii 1041 și 1048, în timpul dinastiei Song, cu folosirea caracterelor mobile din porțelan. Caracterele din lemn au fost utilizate în anul 1313 de Wang Zhen, un oficial (magistrat) al dinastiei Yuan. Procedeul chinezesc s-a răspândit în Coreea, unde Choe Yun-ui a recurs la caractere mobile din metal. Cea mai veche carte tipărită care a rezistat până în zilele noastre este „Jikji”, realizată la templul Heungdeok în anul 1377. Ea se află acum la Biblioteca Națională a Franței, în Paris. Din cauza numeroaselor inconveniente, în principal a faptului că pentru tipărire era necesar un timp îndelungat și o mare cheltuială întrucât fiecare matriță, de mărimea unei pagini, trebuia gravată de mână și a dezavantajului de a nu putea fi refolosită, metoda nu a fost utilizată pe scară largă. Cu toate neajunsurile, în bibliotecile chineze s-au acumulat zeci de mii de cărți imprimate până în secolul al XV-lea. Tipografia modernă, cu litere din plumb care pot fi combinate cu ușurință în matrițe ce pot fi reîntrebuințate, împreună cu presa de tipar mecanică, a fost inventată de Johann Gutenberg. Ca toate marile idei şi aceasta a fost fundamental simplă dar ingenioasă în realizarea sa: despărţirea cuvântului scris în elementele sale componente care, în funcţie de nevoile imprimării, oferă posibilitatea reasamblării. Procedeul a fost pus la punct, după câțiva ani de încercări, în preajma anului 1450. Aliajul din care au fost turnate literele, ce are la bază plumbul, a fost atât de bine realizat încât continuă să fie folosit, pentru tiparul înalt, chiar și în prezent. Tehnicile specializate pentru turnarea și combinarea poansoanelor de literă sunt relativ ieftine, pot fi produse în cantități mari și permit tipărirea multor exemplare de text. Inovația a determinat nașterea fenomenului numit „revoluția tipografică”. Prima carte produsă în tiraj de masă, începând cu 23 februarie 1455, a fost Biblia, un volum in-folio cu 42 de linii pe fiecare pagină care s-a bucurat de o largă răspândire și popularitate. Chiar de la apariţie, noul tipar a cunoscut un interes general deosebit și, în numai câteva decenii, datorită ușurinței în tipărirea textului scris, s-a răspândit rapid în toată Europa. Producţia de carte a devenit impresionantă, a crescut continuu, exponenţial. Până în anul 1500 s-au tipărit între 30 și 35.000 ediţii diferite, într-un tiraj evaluat astăzi la 15-20.000.000 de exemplare. Evoluția tiparului a produs efecte incomensurabile în cultură, a contribuit la dezvoltarea tuturor ramurilor ştiinţei, a impulsionat progresul cercetării ştiinţifice în sine. A crescut semnificativ numărul persoanelor care au avut acces la instrucţie, a celor care au dorit să beneficieze de un manual, de o carte. Ideile şi descoperirile din orice domeniu, inclusiv din cel al tehnicii, au circulat cu mare repeziciune. Învăţaţii acelor vremuri au avut posibilitatea de a cunoaște în timp util realizările din domeniul lor de activitate și de a lucra în echipă cu alții și nu izolaţi ca până atunci. Tiparul a condus la „revoluţia ştiinţifică”, la propagarea ideilor progresiste în epoca Renaşterii, definită prin mari invenții și descoperiri geografice, prin înflorirea științelor și artelor, prin trezirea interesului pentru antichitatea clasică, prin reforma educațională. Nu în ultimul rând, a contribuit la fixarea limbilor şi a favorizat dezvoltarea literaturilor naţionale. Invenţia lui Gutenberg a transformat radical două domenii fără de care societatea modernă nu poate fi imaginată: cartea şi presa scrisă. Răspândirea operelor literare, științifice, artistice, a cunoscut o extindere fără precedent, publicațiile cotidiene și periodice care difuzau informații sociale, culturale, politice, de actualitate, au apărut și s-au răspândit spectaculos ajutând exprimarea libertății de gândire, la formarea opiniei publice. Organizând „informațiile care au semnificație” și difuzându-le în societate, presa a facilitat schimbul de idei şi pluralismul de opinii. În cunoscuta lucrare „Galaxia Gutenberg”, scriitorul canadian Marshall McLuhan se dovedeşte a fi descoperitorul şi apostolul unei idei geniale: „mijlocul are valoare de mesaj formativ”, pe care a lansat-o şi a motivat-o cu succes răsunător în toată lumea, cartea fiind tradusă în numeroase limbi, inclusiv în română. Prin sintagma „Galaxia Gutenberg” şi prin explicaţiile pe care ni le oferă cât se poate de argumentat, McLuhan ne face să înţelegem dimensiunea fenomenului şi semnificaţia acestuia pentru înţelegerea culturii şi civilizaţiei în secolele care au urmat marii descoperiri a lui Gutenberg. Analizând trecerea hotarului de la lumea manuscrisului la cea a tiparului şi arătând contrastele dintre ele, profesorul canadian explică: „Apariţia unei noi tehnologii care extinde asupra lumii sociale unul dintre simţurile noastre provoacă, într-o cultură, noi relaţii între simţuri. Tiparul, cu uniformitatea, repetabilitatea şi întinderea lui nelimitată, poate da oricui faimă şi viaţă nouă”. Inițiativa înfiinţării unui Muzeu Gutenberg au avut-o locuitorii din Mainz în anul 1900 și au făcut-o în mod tipic german, cu multă meticulozitate şi imaginație, fără a se face economie de bani, totul pentru a pune în valoare geniul minţii ilustrului lor concitadin și a-l face cunoscut lumii întregi. Clădirea, știută sub denumirea „Casa Împăratului Roman”, este amplasată lângă marea catedrală din centrul orașului și se distinge prin arhitectura renascentistă ce are o faţadă originală, atractivă. Localnicii se mândresc că imobilul a găzduit concerte ale lui Mozart şi că l-a adăpostit pe Goethe în calitate de invitat. Corpul principal este ocupat de birourile administraţiei şi de o impresionantă bibliotecă. Aripa destinată expoziţiei a fost extinsă în mai multe etape, ultima dată în anul 2000, când Mainz-ul a sărbătorit aniversarea a 600 de ani de la naşterea marelui său fiu, Iohann Gutenberg. Subsolul şi cele cinci etaje ala muzeului, prezintă exponate de excepţională valoare, care acoperă atât perioada Gutenberg cât și pe cea anterioară și ulterioară acestuia, cu alte cuvinte progresul tiparului în întreaga sa istorie. În primul secol de existenţă, galeria s-a axat pe prezentarea evoluției cărţii și a ziarului considerat, pe bună dreptate, a fi de departe cea mai răspândită formă a cuvântului tipărit. Bazele „Muzeului ziarului german la Muzeul Gutenberg Mainz”, au fost puse de Martin şi Sabine Welke, tematica fiind tratată complet, cu abordarea tuturor aspectelor esenţiale. La parterul muzeului am făcut cunoștință cu presa de tipărit Gutenberg care ne-a coborât în istorie și ne-a înălțat în spiritual. Ideea de a prezenta zilnic vizitatorilor demonstraţii de tipărire „în direct” este cât se poate de binevenită. Luând loc în sala ce poate găzdui în jur de 50 de vizitatori, am fost fascinați de modul de lucru cu impozantul dispozitiv construit exclusiv din lemn. Muzeograful ne-a convins pe deplin de iscusința tipografului vremurilor de început şi de marea cantitate de energie necesară folosirii utilajului. Dintr-o colecţie de caractere (litere) ce păreau încurcate şi de neînţeles au fost alese şi aşezate meşteşugit pentru a realiza tipărirea unei frumoase pagini din Biblie în chiar faţa noastră, creindu-ni-se sentimentul că participăm la un eveniment istoric şi actual în egală măsură. Cele mai vechi exemplare ale artei tipografice din lume, ieşite din atelierul lui Gutenberg, respectiv două Biblii foarte valoroase, o scrisoare de indulgenţă şi „Fragmentul din Judecata de Apoi”, sunt atracții irezistibile. Succesiunea lucrărilor de început, atât în domeniul tipăririi cât şi a legatului cărţilor, este prezentată în condiţii excelente de organizare în întregul spaţiul deținut de clădire cu documente, ilustraţii, coperte de cărţi, dar mai ales prese, maşini de tipărit şi de cules litere. Vizitarea muzeului ne-a arătat că procedeul tehnologic Gutenberg a rezistat neschimbat timp de 350 de ani, abia în secolul al XIX-lea s-au produs transformări majore. Presele din lemn au fost înlocuite cu altele din fier, maşinile de turnat litere, de cules şi aşezat au luat locul uneltelor manuale conducând la o semnificativă economisire a timpului de lucru. Deosebit de interesantă ni s-a părut secţia „Culturi scrise din afara Europei”, unde sunt înfățișate semne grafice din regiuni culturale de o mare diversitate, pe o întindere de mai multe mii de ani. Poate fi văzută scriere cuneiformă sumeriană, hieroglife egiptene, majuscule romane sculptate în piatră, caligrafie islamică pe ceramică, pânză şi hârtie. Minunate sunt textele imprimate pe frunze de palmier şi roata de rugăciuni tibetană. În secţia Asia de Sud Est fascinează xilogravuri, caractere şi forme de tipar din China, Coreea, Japonia, dar şi din multe alte ţări, probând vechimea culturii tiparului din Orientul Îndepărtat. Lumea cavalerilor, a cruciaţilor şi prinţilor renascentişti din numeroasele xilogravuri expuse, ne-a transpus într-o lume de poveste, plină de mistere cu parfum de epocă. Cu trecutul îndepărtat am făcut cunoștință din cărţi precum „Cavalerul din Thurn” (Der Rittter von Thurn), „Cronoica de la Nuremberg” (Die Schedelsche Weltchronik), sau povestea alegorică de dragoste „Theuerdank”. Epoca barocă şi rococo ne-a fost relevată prin portrete de principi gravate pe plăci de cupru şi cărţi de buzunar cu scene idilice pastorale, dar şi prin hărţi ale lumii colorate manual. Deosebit de interesantă este istoria legatului cărţilor, unele coperţi prezentând decoraţiuni aurite în filigram şi sisteme de asigurare contra furtului prin lanţuri. Art Nouveau este transmisă printr-un set complet al lucrărilor de o calitate remarcabilă a cărţilor de la Kelmscott Press a lui William Moris. Secolul XX este reprezentat de lucrări importante, de la volumele de la Bauhaus până la cele ale contemporanilor. Lucrările pentru copii se bucură de o colecţie amplă, ce include o ediţie renumită pe plan mondial a „Struwwelpeter”. Exemplarele miniaturale au dimensiunea unghiei de la degetul mare, sau a unei mici monezi. Cea mai mică carte din lume este considerată „Suvenirul de la Mainz”, în care rugăciunea Tatăl Nostru, tipărită în şapte limbi, poate fi citită doar cu ajutorul unei lupe. În camera-seif sunt păstrate, în condiţii speciale de iluminare şi temperatură, manuscrise de excepţională valoare şi două din rarele cărţi imprimate de pe clişee gravate în lemn în chiar vremea lui Gutenberg. Aici este păstrată Biblia Gutenberg de 42 de rânduri, cuprinzând 1282 de pagini pe câte două coloane, trasă în 180 de exemplare în anul 1455. Este o capodoperă a tehnicii tipografice a cărei perfectă regularitate de aliniere a rândurilor, precizie şi frumuseţe a desenului literelor sunt de-a dreptul uimitoare. Exemplarele care se mai păstrează sunt socotite ca fiind „cărţile cele mai valoroase din lume”. Tot aici sunt adăpostite incunabile rare, printre care „Psaltirea de la Mainz”, tipărită în mai multe culori şi „Catholiconul”, care întreţine şi astăzi discuţii în jurul enigmelor sale. Ingenios şi plin de învăţăminte este modul de organizare al muzeului aflat sub patronajul „Asociaţiei internaţionale pentru istoria şi prezentul artei tiparului” şi al „Societății internaţionale Gutenberg”, ambele acordând sprijin în felurite feluri. Toţi membrii primesc gratuit, în virtutea apartenenţei lor, „Anuarul Gutenberg”, care este editat în cinci limbi. În el se regăsesc cercetările de ultimă oră privitoare la istoria tiparului şi a cărţii, de la începuturi până în actualitate. Un muzeu de dimensiunea celui la care ne referim nu poate fi cuprins într-o scurtă prezentare, aşa cum am încercat în rândurile de mai sus. Demersul nostru are scop informativ şi se vrea a fi o încurajare pentru cei care intenționează să includă acest obiectiv cultural deosebit pe agenda de călătorie. Şi a le garanta că nu vor regreta!