După Revoluția din 1989, foarte mulți români au ales să se stabilească peste hotare în căutarea unui trai mai bun. În ciuda faptului că drumul este extrem de greu, unii compatrioți chiar au reușit să-și clădească o carieră profesională solidă. Printre aceștia se numără și Aurel Istrate, care a ajuns unul dintre cei mai apreciați somelieri din Marea Britanie. În ciuda faptului că majoritatea românilor stabiliți peste hotare muncesc din greu, puțini sunt cei care chiar au reușit să se afirme cu adevărat din punct de vedere profesional. Printre aceștia se numără și Aurel Istrate, cel care, în prezent, este unul dintre cei mai apreciați și respectați somelieri din Marea Britanie. Originar din Buzău, Aurel Istrate a plecat din România în anul 2009, în căutarea unui trai mai bun. El a ales Londra, unde a început cu munca de jos. De-a lungul anilor a reușit însă să-și clădească drumul profesional pas cu pas. Descoperindu-și pasiunea pentru vin, el a urmat această cale fără să se mai abată de la ea. Astfel, el a reușit chiar să urmeze cursuri la faimoasa instituție WSET și a muncit în restaurante de lux, printre care Jean-Georges și L’Atelier de Joël Robuchon. Ulterior, Aurel a fost pentru o perioadă somelier-șef la Pennyhill Park, iar în 2021 a devenit Cellar Master la The Connaught, unul dintre cele mai exclusiviste hoteluri din Londra, situat în inima cartierului Mayfair. În prezent, românul este unul dintre cei mai respectați somelieri din Marea Britanie, el fiind chiar elogiat în cadrul unui articol publicat recent în cunoscuta publicație „The Times”. Jurnaliștii britanici au remarcat discreția și profesionalismul lui Aurel, amintind că selecțiile sale de vinuri nu urmează neapărat clișeele luxoase, ci propun o experiență autentică, în ton cu preferințele clientului. „Vinurile alese de el completează perfect rafinamentul locului. <În timpul lockdown-ului, toată lumea a experimentat. Acum, de exemplu, se cer tot mai des șampanii de tip grower – produse doar din strugurii cultivatorului>”, au notat ziariștii britanici în articolul „Inside London’s secret wine cellars”. Aurel Istrate se remarcă și prin abordarea sa mai puțin comercială. Mai exact, el introduce în listă soiuri din regiuni neexplorate, dar de calitate, și încurajează echipa să promoveze „vinuri din inimă, nu din marketing”. Toate vinurile sunt cumpărate direct de la crame, pentru cele cinci restaurante ale hotelului, iar selecția a fost extinsă pentru a ține pasul cu gusturile în schimbare. Multe dintre acestea sunt soiuri extrem de rare, cu prețuri care variază de la 5.900 de lire pentru Pétrus 1994 până la 45.000 de lire pentru DRC 1985. De remarcat că pentru a savura unele dintre aceste vinuri, oaspeții vin special cu avionul din toate colțurile lumii. „Avem peste zece vinuri din parcele diferite produse de Domaine de la Romanée-Conti și în jur de 30 de recolte de Pétrus. Aveam 250 de etichete (n.r., sticle diferite), acum avem 3.000”, a explicat Aurel Istrate, cellar master-ul de la The Connaught. Inițial, după ce și-a terminat studiile la Buzău, Aurel s-a îndreptat către Universitatea din Brașov pentru a afla cum stau treburile cu Psihologia. „Dar, din păcate, din motive ce țin de bani, nu am reușit să o termin”, spunea acesta într-un interviu pentru „Observatorul Prahovean”. Nu a stat cu mâinile în sân, așteptând ajutor divin, ci a continuat să lucreze în diverse domenii pentru a-și câștiga existența. Se relaxa cu studiul fotografiei, mare sa pasiune, sau documentându-se despre culturile altor popoare. Dar istoria, geografia, obiceiurile, oamenii etc. îi cunoști cel mai bine nu din cărți, ci în mediul lor autentic. Ușor-ușor, lucrurile i s-au legat, iar românul a început să pășească în afara granițelor. Primul contact cu pământul britanic l-a avut în 2007 când a ajuns în regiunea Kent cu ultimii bani de salariu. La acea vreme lucra la o firmă de termopane, iar veniturile erau destul de mici. A optat să rămână în Anglia, însă în 2009, când criza economică a atacat în toate direcțiile, Aurel s-a văzut nevoit să revină în România. Dar gândul i-a rămas tot în acea parte a Europei. A rezistat până în 2014, atunci când și-a spus că este momentul să-și trateze viața cu ceva mai multă seriozitate. Așa că n-a fost cazul să pună degetul la întâmplare pe hartă, lăsându-se în voia sorții, ci a ales în cunoștință de cauză. A mers spre Marea Britanie, o țară pe care o cunoscuse cât de cât în cei doi ani petrecuți acolo, în care se simțea confortabil datorită cunoștințelor sale de limbă engleză, dar atras, totodată, și de cultura și seriozitatea lumii aristocrate. Dar chiar și așa, cu știință și cu dorință de a face treabă, adaptarea în noua lume nu a fost foarte ușoară. Cel puțin, începuturile i-au fost ca niște pietre de moară. L-au încercat toate stările, de la dorul de ai lui până la confortul fotoliului în care prefera să zacă atunci când ajungea acasă obosit sau în zilele în care n-avea chef de nimeni și nimic. „Am realizat cât de singur și neajutorat poți fi mai ales dacă nu îți alegi o cale sigură în domeniul muncii. Atunci, din întâmplare, lucram pentru o agenție ce plasa persoane în domeniul hotelier, iar un somelier de la un hotel a început să vorbească despre ziua sa la muncă și m-a atras imediat în subiect. Am decis să mă informez mai mult despre asta și să urmez câteva cursuri”, povestește Aurel despre prima sa interacțiune cu domeniul pe care avea să-l savureze ca pe cel mai vechi și rafinat vin. A existat, într-adevăr, și un dram de noroc, dar completat cu mult studiu, muncă, dorință de a afla noi și noi lucruri, dar și respectul pe care îl primesc, în majoritatea statelor, oamenii care fac ceva. Iar Aurel și-a însușit, în anii în care a învățat și „a furat” meserie, seturile de reguli obligatorii ale somelierului profesionist: savoir-faire (cum să facă) și savoir-etre (cum să se poarte). Pentru că eleganța locurilor, a preparatelor, a oamenilor care le consumă cere să fie „stropită” cu un vin pe măsura contextului. „În Pennyhill Park Hotel aveam în responsabilitate toată instituția. Am început doar cu restaurantul Michelin din hotel, în a clădi lista de vinuri, iar după cinci luni de activitate acolo am reușit pe acopăr tot hotelul, să realizez listele integrale pentru bar, două restaurante și evenimentele private. Mi-au propus să aduc vinuri alese de mine din toată lumea ce ar putea aduce profit companiei. Și chiar am reușit spre surprinderea mea”, ne-a mărturisit Aurel. Din România, a optat să includă pe lista „scurtă” Feteasca Neagră de pe Domeniile Franco Romane. Odată cu Brexitul, s-a instalat și starea de panică în rândul imigranților din Marea Britanie. Nu însă și în ceea ce-l privește pe Aurel care susține că are o profesie care se caută în Regat. „Brexitul sperie muncitorul străin, dar cariera Brexitul”, a completat interlocutorul nostru. Gândurile îi zboară acasă și și-ar dori să închege o colaborare și cu restaurante de top din România. Însă recunoaște că, la noi, cultura vinului este încă la începuturi, accentul punându-se pe cantitate și mai puțin pe calitate. „Am luat legătura cu Radu Dumitrescu, chef-patron al restaurantului Voilà Bistro din București, dar să vedem pe viitor dacă se va închega o colaborare. Mi-aș dori foarte mult. Oricum, locuind în UK, este destul de greu să colaborezi cu restaurante românești. Vinul încă se învață în țara noastră”, a spus Aurel Istrate.