În deschiderea celei de-a doua ediții a festivalului „Buzău Sounds of Jazz”, pe 4 iulie, publicul buzoian are parte de un moment istoric: pentru prima oară pe o scenă din acest oraș urcă „Bucharest Jazz Orchestra”, cel mai important big band independent din România, condus de trompetistul Sebastian Burneci. Cu o carieră internațională solidă și o pasiune profundă pentru jazzul contemporan, Burneci revine în atenția publicului cu un proiect de suflet, construit în timp, cu migală și viziune, o orchestră care îmbină eleganța tradiției big band-ului clasic cu efervescența și curajul jazzului modern. Bucharest Jazz Orchestra promite un concert în aer liber plin de energie, improvizație și sunet de înaltă clasă. Am stat de vorbă cu Sebastian Burneci despre această participare în premieră la Buzău, despre geneza orchestrei, provocările de a conduce un asemenea ansamblu în România, dar și despre viitorul jazzului, un gen în continuă transformare, care respiră odată cu realitatea cotidiană. Reporter: Sunteți unul dintre cei mai importanți trompetiști de jazz din România. Cum ați ajuns să alegeți acest instrument și acest gen? Sebastian Burneci: Și trompeta, și genul le-am moștenit de la părinți. Rep: Este o tradiție în familia dumneavoastră muzica? S.B.: Da. Amândoi sunt instrumentiști, dintre care tata, trompetist. Rep: De mic copil ați exersat la acest instrument? S.B.: L-am asimilat cu o prezență firească în casă și în viață și s-a lipit de mine poate mai repede decât dacă mi-ar fi fost prezentat la școală. Rep: Ați studiat la Prince Claus Conservatory, în orașul Groningen, Olanda. Cât timp ați locuit acolo? A fost o perioadă îndelungată de inspirație pentru dumneavoastră? S.B.: Am locuit în total, cu ceva pauze — turnee sau reveniri în România — cam șase ani. A fost o perioadă foarte inspirată pentru mine. Rep.: Ați păstrat punți de legătură în străinătate, acolo unde ați concertat? Am înregistrat cu Tobias Hofmann la Graz, în Austria, un disc de big band la sfârșitul verii trecute. Iar la începutul lunii septembrie urmează o conferință internațională a trompetiștilor din întreaga lume, în Croația. Rep.: Și totuși v-ați întors, iar acum aveți proiectul dum-neavoastră! S.B.: Am fost la studii. Nu am emigrat sau ceva de genul acesta. Am făcut facultatea. Am terminat facultatea și m-am întors. Rep.: Are o poveste în spate această apariție a orchestrei? S.B.: Ca element personal, pot să vă spun că am făcut parte din Amsterdam Jazz Orchestra când locuiam acolo, în Olanda. Când am revenit în țară, mi-am dorit să fac un ansamblu similar. Mi-a plăcut foarte mult ce se întâmpla acolo. Este practic pe aceeași rețetă: un ansamblu de jazz alcătuit pentru creații noi, pentru lucruri în primă audiție, „pași înainte”, cum se spune. Rep.: Ce v-a determinat să înființați Bucharest Jazz Orchestra? A fost o decizie riscantă? S.B.: Nu i-aș spune riscantă, pentru că nu mi-am pus problema dacă e riscantă sau nu. Mi-am dorit foarte mult să fac acest lucru. M-a interesat mai puțin dacă va funcționa sau nu. Nu a pornit ca un business, ci din dorința mea de a mă exprima ca artist. Rep.: Cum funcționează orchestra pe care ați înființat-o în 2012? Ați putea oferi câteva detalii? S.B.: Bucharest Jazz Orchestra a fost, în principiu, înființată ca un ansamblu menit să interpreteze jazz contemporan. La bază, ne-am propus să interpretăm creații proprii sau ale altor artiști contemporani. Partea de jazz clasic a apărut în repertoriul orchestrei, dar ca situații izolate — când am făcut un program dedicat unui anumit artist și am citat estetica respectivului. Rep.: Cum păstrați echilibrul între originalitate și tradiția big band-ului clasic? S.B.: Originalitate înseamnă compoziții proprii și jazz contemporan. Sigur, am abordat și piese din jazzul clasic, dar orchestra funcționează în esență ca una de proiect, orientată spre jazz contemporan. Rep: Dacă puteți, împărtășiți-ne din provocările și bucuriile de a conduce o orchestră independentă de jazz. S.B.: Provocarea este să o țin activă. Pentru că, fiind independentă, totul este auto-susținut și nu este ușor — suntem 14 oameni. Bucuria este că, după atâția ani, din 2012 până acum, încă se întâmplă lucruri. Rep.: Cum vă alegeți colaboratorii? Aveți niște criterii de selecție? Veți rămâne în această formulă pe o perioadă mai îndelungată? S.B.: Este o discuție complicată, pentru că întotdeauna trebuie găsită balanța între oamenii cu care aș vrea să lucrez și cei care sunt disponibili să lucreze cu mine. Nu suntem o scenă atât de mare, nu pot compara Bucureștiul cu alte orașe în care există foarte mulți instrumentiști. Așa că, dacă oamenii pe care mi-i doresc sunt disponibili, atunci așa se formează echipa. Rep.: Ce înseamnă pentru dumneavoastră participarea la festivalul de jazz din Buzău? Cum ați primit invitația? S.B.: Am primit invitația cu bucuria faptului că există încă un eveniment dedicat acestei muzici și cu speranța unei colaborări de lungă durată. Mai ales că vin acolo cu un ansamblu la care țin foarte mult — este ca și copilul meu —, acest Bucharest Jazz Orchestra, și cu un repertoriu foarte special alături de Sorin Sandu. Rep.: Ați ales un repertoriu special. Ne puteți da câteva indicii despre el? S.B.: Pot să vă spun că este unul foarte variat, care pornește de la piese de jazz clasic și ajunge la piese cu influențe de hip-hop și alte estetici moderne. Am ținut cont de faptul că se cântă afară, deci va fi foarte dinamic. Rep.: Sunteți bucuros că există acest eveniment? Rep.: Ce impact credeți că are un festival de jazz în aer liber asupra publicului larg, mai ales într-un oraș mai mic, așa ca Buzăul? S.B.: Eu cred că este foarte important. E o muzică pe care multă lume o ascultă și faptul că are acces la ea într-un context prietenos și în vecinătatea locuinței este un lucru extraordinar. Rep.: Ce urmează după Buzău? Aveți alte festivaluri, turnee, proiecte discografice? S.B.: Imediat după Buzău, a doua zi avem un concert într-un spațiu foarte special — la Grama Gramofon, într-un festival care se numește „Gramofon Jazz and More”. Apoi, luni, cântăm la „Vacanțe muzicale” la Piatra Neamț. După aceea urmează câteva zile de pauză, pe care le aștept din decembrie. Rep. Ați avut un an foarte încărcat! S.B.: Din fericire, e foarte multă treabă! Nu mă plâng, pentru că asta mi-am dorit, și dacă mi se întâmplă ce mi-am dorit, înseamnă că așa trebuie să fie. Rep.: În afara scenei, ascultați și alte genuri muzicale? S.B.: Ascult foarte multă muzică, de toate genurile, și chiar cred în faptul că fiecare are calități demne de remarcat. Cu siguranță mă inspiră, puse cap la cap, în estetica pe care o reprezint. Mai ales pe partea de muzică improvizată. Când vorbim de jazz în 2025, nu ne referim la sonoritățile anilor ’30 din America, ci la realitatea noastră, care presupune mult mai multe elemente. Ca ascultător sunt deschis la multe genuri. Ca interpret, am colaborări și cu trupe de rock. Rep.: Cum ați descrie amprenta personală pe care o aduceți în jazzul contemporan? S.B.: Nu sunt în măsură să descriu eu efectul pe care îl am în jazzul contemporan. Mă străduiesc să nu categorisesc și să nu dau nume activităților mele. Consider că totul este într-o permanentă evoluție și schimbare. Asta poate fi o caracterizare: o permanentă evoluție și schimbare. Rep.: Cum vedeți viitorul jazzului românesc și ce rol vă vedeți în acest viitor?